VERSURI...

Persoane interesate

miercuri, 5 decembrie 2012

Rugaminte,versuri: Boris Ioachim





Rugăminte


Iubito, dacă-ţi este voia
Să taci -- la fel de dragă-mi eşti...
Dar, câteodată, simt nevoia
Ca să îmi spui că mă iubeşti.



Aşa cum ploaia răcoreşte
Pământu-n veri, când e-nsetat --
La fel şi vorba ta hrăneşte
Sufletul meu, când e-mbufnat.



Tăcerea ta naşte tăcere
Şi-un simţământ bizar, ciudat:
De suflet greu şi de durere
Şi de trecut îndepărtat.



Când aşteptam cu-nfrigurare
Un semn, de sus, că te-ai născut
Şi că vei fi femeia care
Blazării mele-i va fi scut.



Şi te-ai născut ...şi eşti aceea
Care cu totul m-a schimbat...
Tu, fetişcana, tu, femeia -
Ce m-a iubit cu adevărat.



Dar, nu ştiu, poate din sminteală,
Adesea simt că m-ai uitat...
Şi parc-o silnică răceală
Între noi doi s-a aşezat.



Eu vreau să cred că totul este
Doar o părere, un gând prost...
Că totul n-a fost doar poveste
Şi-un timp pierdut fără-de-rost.



Căci, şi aşa, din zarea-albastră
Încet, iubirile dispar...
Tu lasă ca iubirea noastră
Să fie singura măcar



Care s-arate lumii vaste
Că fără dragoste suntem
Doar împărţiţi în sterpe caste
Şi plini de ură şi blestem.



Eu cât va fi să văd seninul,
Te voi iubi, te voi cânta --
Şi sufletului meu, preaplinul,
În viers duios l-oi revărsa.



...Iubito, dacă-ţi este voia
Să taci -- la fel de dragă-mi eşti...
Dar, câteodată, simt nevoia
...Că îţi sunt drag să îmi şopteşti"...

Un comentariu: