De ziua mea... - Petre Violetta
Mi-e sufletul ascuns pe-un colţ de lună
Sub pulberea de stele lăcrimând,
Un scâncet răstignit pe falsa strună
De alte întrebări...Şi tu ce gând
Îmi scrii din nou, pe-o aripă iar frântă
În zborul ei visat de mii de ori?
Azi, cântecul de liră nu cuvântă
Ucis de îndoiala dintre nori...
Mi-e sufletul în rugă-ngenunchiat
La margine de cer şi la răscruci,
Albastrul dintre gene-ndoliat
Aşteaptă rânduiala printre cruci...
Şi cerurile se ascund printre morminte;
E pulberea de stele, praf în vânt,
Eu nu mai am la mine nici cuvinte
Şi nu se mai aude nici un gând...
Mi-e sufletul ascuns pe-un colţ de lună
Sub pulberea de stele lăcrimând,
Un scâncet răstignit pe falsa strună
De alte întrebări...Şi tu ce gând
Îmi scrii din nou, pe-o aripă iar frântă
În zborul ei visat de mii de ori?
Azi, cântecul de liră nu cuvântă
Ucis de îndoiala dintre nori...
Mi-e sufletul în rugă-ngenunchiat
La margine de cer şi la răscruci,
Albastrul dintre gene-ndoliat
Aşteaptă rânduiala printre cruci...
Şi cerurile se ascund printre morminte;
E pulberea de stele, praf în vânt,
Eu nu mai am la mine nici cuvinte
Şi nu se mai aude nici un gând...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu