Petre Violetta - Să-ţi fiu doar rugăciune

Mă uit acum în urmă şi stele stau să strige

De prin unghere stinse unde mai plâng quasari,

Au mai rămas doar umbre şi urma ta mă frige

Aşa uitată-n mine...şi tu uitări presari...

Genunchii mi-s albaştri de-atâtea mări şi cer

Pe care m-am târât să-ţi fiu doar rugăciune,

Aveam sărutul taină şi ne-ntinat reper

Iar tu aveai un singur şi simplu''da'' a-mi spune...

Mă uit acum în urmă şi toamne se destramă

Cu poalele spălându-mi deschise răni amare,

Mă învelesc tomnatic cu galbena năframă

Scâncind a primăveri şi-a iarbă pe cărare...

Şi-mi plâng în braţe zorii ce-au părăsit firesc,

În clipa-n care miri ne-am cununat în umbre,

Alcovul plin de stele pictat în arabesc

Unde-am pierdut seninu-n explozii de penumbre...

Doar întrebări mai umblă bezmetice prin mine

Împleticindu-şi paşii în labirintul rece;

Pe unde umbli astăzi, de ce-ai fugit de tine?

O întrebare vine, o alta se petrece...