Dacã a greşi e omeneşte, atunci a ierta este un privilegiu al minţii noastre: acela de a se elibera de supãrarea, tristeţea sau resentimentul care ne macinã sufletul şi ne împiedicã sã privim înainte. Sã ne imaginam cã inima noastrã este asemenea unei cutii de bijuterii pe care o visãm plinã cu pietre preţioase. dacã ne grãbim sã îngrãmãdim în cutie sentimente precum frustrarea sau frica, unde vor mai avea loc iubirea, încrederea şi succesul?
Trebuie sã acordãm iertarea, dar mai ales sã ne pregãtim pentru cea mai binecuvântatã stare a minţii: starea de compasiune şi armonie. Cãci numai atunci vom învãţa sã ne cucerim libertatea interioarã, capacitatea de a înfrunta necunoscutul şi mai presus de toate, liniştea sufleteascã.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu