Te ating în sufletul meu cu răcoarea izvoarelor de munte
și-ți șoptesc la ureche un poem alb
Iubindu-te, te păstrez în visul meu
și zbor, purtându-te ca o lumină în ființa mea întreagă
tu ești aici, în mine,inspirându-mă
și alintându-mă cu prezența ta vie ca o stea de argint
Presari peste mine
atât de fine povești și magie
Lacrimi albastre
se strecoară printre gândurile mele
îmbratișându-te,fiindu-te,
iarăși și iarăși topindu-te într-o nestinsă iubire
În inima mea te păstrez
și în ființa mea te iubesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu