Cum ninge decembrie în suflet la mine
Şi-ngheaţă durerea în umăr de noapte
Iubirile- mi sunt atât de străine
Şi tu eşti departe, mult prea departe.
Nătângă tăcere, iluzie albă
Troiene de gânduri, bolnavă părere.
O zi îmi face din ţurţuri o salbă
Şi-o noapte de mine, cu mine, te cere.
Cum ninge decembrie dantelă de nori
Cristale de ceruri în palmă la mine
Şi îngeri de-aramă te-nvaţă să zbori
Păduri de nămeţi întreabă de tine.
Şi-mi ninge de alb o mare tăcută
Se-nghesuie lupii în cer sfârtecat
Biserici de gheaţă vorbesc de păcat
Să nu spui nimic, doar taci şi ascultă!
Cum ninge decembrie în suflete triste
Cum tângâie clopote în dangăt pustiu
Bătrâni întunerici plătesc acatiste
Şi roagă de ceruri, dar mult prea târziu.
Cum ninge decembrie în suflet la mine
Şi-ngheaţă durerea în umăr de noapte
Iubirile- mi sunt atât de străine
Şi tu eşti departe, mult prea departe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu