De voi pleca vreodata din gandurile tale
Si nu vei mai razbate de ceata sa ma vezi,
Tu cauta-ma in iarna imbratisarii noastre,
Sau rascoleste-n dorul atator ani pribegi.
De voi pleca vreodata din suflet de la tine
Si –nzapezite cetini in cale iti vor sta,
Priveste curcubeul si-ntoarce-te din drumul
In care ratacit-ai iubind a ma cauta.
De voi pleca vreodata din blanda ta prezenta,
Tu mai ingan-un cantec de dragoste si dor
Si-asculta in surdina pianul sau vioara
Vibrand melancolia pe care ti-o ador.
De voi pleca vreodata din lacrimile tale
Si nu vei mai percepe sfarsit si inceput,
Aminte-adu-ti de clipa indragostirii noastre
Si-ntoarce-te in taina acelui inceput.
De voi pleca vreodata din inima si suflet,
Tu-alearga inspre mine de dor inlantuit
Si-mbratiseaza clipa aducerii aminte
De dragostea curata ce noi am tainuit.
De voi uita vreodata sa -ti spun ca doar iubirea
Alaturi de prezenta-ti in mine s-a nascut,
Saruta-ma cu dorul ,patrunde-ma cu cerul
Si creste-ma in tine ,pe veci sa fiu pierdut.
Si strange-ma in brate cu patima si viata
Si –nalta-ma-ntr-un cantec de roua si liliac
Saruta-mi gura ,ochii si fiinta mea intreaga
Si-mbratisati de-a pururi sa trecem in alt veac.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu