Cândva, pe o margine de lume, într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân artist, talentat şi înţelept. Iubea copiii şi îi plăcea să-i răsfeţe cu încântătoare daruri: lucruşoare mici, născute dintr-o mare pasiune, foarte frumoase, dar... fragile!
Oricât de mult se străduiau bieţii copii să fie grijulii cu noile jucării, minunatele daruri se spărgeau zgomotos, transformându-se în cioburi. Micuţii,
disperaţi, plângeau cu amărăciune. Iar peste ceva timp, bătrânul înţelept le oferea alte daruri minunate: ameţitor de frumoase, dar... şi mai fragile!
Într-o zi părinţii copiilor, copleşiţi de drama micuţilor, au bătut la uşa bătrânului:
- Maestre, eşti atât de înţelept! Ştim că le doreşti copiilor noştri numai bine! Dar de ce le faci astfel de cadouri? Sunt încântătoare, dar atât de fragile!
Bătrânul înţelept le răspunse zâmbind:
- Vor trece doar câţiva ani şi cineva le va oferi... inima sa. Din bucuria de a primi aceste lucruri mici - frumoase, dar fragile, şi tristeţea de a le pierde într-o clipă, vor învăţa să fie măcar un pic mai grijulii cu acel dar de nepreţuit
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu