Probabil că am obosit să te aştept la răscruce de gânduri,
Probabil că am obosit să mai cred în minuni,
Şi uite, mă tem să mai citesc printre rânduri,
Şi-aştept să îmi plouă uitare între lumi.
Să îmi plouă încet şi trist, din ceruri abătute,
Să curg, plângând pădure de verde, fără tine,
S-adii precum un vânt, în dorurile-mi ciunte,
Să curg... între apusuri, să mint că-mi va fi bine.
Probabil că am obosit cerşind ce nu-mi poţi da,
Şi trag zăvor pe suflet, şi las să-mi tune-n noapte,
Să plouă între lumi,plângând de ceruri coapte,
Să uit de primăvară, să uit de dumneata!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu