Dezleagă-mă, Parinte, de ce-am jurat să fiu
Şi iartă-mă că-n viaţă n-am fost decât ce sunt —
Un cântec prea devreme, sau poate prea târziu,
Un ropot scurt de ploaie
Şi-un mic vârtej de vânt...
Dezleagă-mă de vina de-a fi-ncercat să fac
Granit din cărămidă
Şi, bronz din băligar,
Colan de pietre scumpe din sâmburi de dovleac
Şi-un Pegas cu-aripi duble din clasicul măgar...
Şi iartă-mă că-n viaţă n-am fost decât aşa
Cum te-am vazut pe tine —
C-aşa credeam că-i bine!
Dar azi, când văd ca-i altfel de cum am vrut să fie,
Stropeşte-mi ochii, Doamne, cu stropi de apă vie,
Retează-mi mâna dreaptă
Şi pune-mi strajă gurii,
Alungă-mi nebunia din scoarţele Scripturii
Şi-apoi desprinde-mi chipul de pe icoana Ta
Şi fă să uit c-odată am fost si eu ca Tine!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu