In inima Levantului, in partile Paflagoniei, este o vestita biserica inchinata Sfantului Mare MucenicGheorghe si numita Fratrinomul. Si fiind aceasta odinioara aproape ruinata, iar locuitorii tinutului aceluia putini si saraci, nu se gasea nimeni s-o dreaga si s-o innoiasca. Iata insa ca o ceata de copii luasera obiceiul sa se joace in locul acela pustiu si parasit, iar printre acestia se afla si unul mai pirpiriu si mai sfios din fire, pe care totdeauna ceilalti il biruiau si faceau haz pe seama lui, necajindu-l foarte. Iar bietul copil, satul sa fie mereu invins si umilit de tovarasii sai de joaca, intoarse intr-o buna zi privirile inlacrimate catre acea biserica a Sfantului Gheorghe, rugandu-se asa: „Sfinte Gheorghe, bunule, ajuta-ma sa biruiesc si eu macar o data, si-ti voi aduce in biserica o bunatate de placinta, cum stie mama sa faca“. Si deodata prinse copilul a obtine biruinta dupa biruinta in jocurile cele copilaresti, de nu le venea celorlalti sa-si creada ochilor! Deci, plin de mare bucurie si recunostinta, dadu fuga acasa si se ruga de mama-sa sa-i faca o placinta pentru a o darui Sfantului Gheorghe, dupa cum ii fagaduise. Induiosata de rugamintile copilului, dar avand si mare evlavie la Sfantul Mucenic, femeia facu o placinta de-ti lasa gura apa, iar copilul se grabi sa ajunga cu ea calda dinaintea altarului. Dar trecand pe acolo niste negustori si intrand sa se inchine in biserica, se imbiara sa manance placinta cea bine mirositoare, sub cuvant ca Sfantul n-are trebuinta de bucate pamantesti. „S-o impartim si s-o mancam noi, iar in locul ei sa puneam tamaie, ca sa fie de cinstirea Sfantului !“. Si asa facura.
Numai ca, terminand de mancat si voind sa iasa din biserica, nu mai dibuiau usile, care se faceau mereu ca zidul dinaintea lor. Speriati, oamenii prinsera a se ruga si pusera la altar cate un ban de argint, dar calea tot nu le fu deschisa. Apoi pusera cate un ban de aur, iar in cele din urma cate-o punga intreaga, si numai atunci putura sa iasa, ducandu-se intr-ale lor. Si cu banetul acela s-a inceput, zice-se, innoirea acelui sfant lacas, mai frumos decat fusese vreodata, caci auzind de acea minune, multi dreptcredinciosi sarira intr-ajutor, nu numai din tinutul acela, ci si din cele invecinate. Iar in acea biserica semne si minuni nenumarate s-au savarsit de-a lungul vremii, aratand puterea si cinstea intru care Sfantul Gheorghe e tinut de Dumnezeu si reamintind vesnic ca puritatea copilariei e temei de sfintenie si cheie a imparatiei cerurilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu