Nu îmi vorbi! - de Florina Cojocaru

Nu îmi vorbi!

 Iubeşte-mă ca şi când ai fi mut;

 Înlănţuieşte-ţi braţele de mine,

 Şi zâmbeşte...

 Doar atât.

 Nu îmi vorbi!

 Înfloreşte tăcerea cu săruturi!

 Vezi?

 Sunt alte începuturi

 de când ne ţinem de mână.

 Nu îmi vorbi....

 măcar o săptămână,

 Şi semne să ne facem împreună,

 ca şi cum ... am fi amuţit de iubire.

 Nu îmi vorbi!

 Atinge-mă încet, ca pe o zi

 de vară,

 dulce amintire.

 Şi în nopţi demonice, pădure prosternată

pe pântec de piatră,

 tânguie chemare de tine.

 Nu îmi vorbi!

Doar poartă-mă pe braţe de vânt,

 în doruri de mine.

Lasă ţipăt gâtuit de lună târzie,

 Şi doar priveşte-mă în ceruri tămâiate!

Nu-mi vorbi pe genunchi de frunze, în noapte,

 În palidă vie.

 Nu îmi vorbi!

 Iubeşte-mă ca şi când ai fi... mut

 de iubire,

 Atât.