VERSURI...

Persoane interesate

vineri, 10 februarie 2012

Petre Violetta - Cuvintele plâng




Mă şuieră vântul, mă-ngroapă neştirea

Şi ninge din ceruri albastră tăcere;

Mă doare şi-mi plânge din ceruri menirea,

Cuvântul ce-mi strigă de nori şi durere...



E vrajbă-ascuţită-ntre cer şi pământ;

Se-ating , se sărută şi-apoi se resping.

Eu stau ca o pândă şi scriu legământ

Şi peste cuvinte, blestemele ning...



O literă plânge , cu rana-i deschisă

Ar vrea să atingă o alta, sperând...

Se-opreşte din goană, speranţa ucisă

Scânceşte pe-o virgulă,pas aşteptând...



Silabele toate se pierd în derivă,

Un haos striveşte precarul cuvânt,

Se scrie în praful de stele misivă

E un început, sau un deznodământ?






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu