VERSURI...

Persoane interesate

joi, 22 decembrie 2011

Batranul Mos Craciun





Aş fi putut să cred cu zeci de ani ‘nainte,
Pe când eram copil în satul dintre vii
Şi nu aveam pe-atunci ca azi atâta minte,
Că Moşul cel iubit e-un basm pentru copii,

Şi nici chiar prin liceu, chiar şi la facultate,
Colegi la care eu, franc, nu m-am aşteptat,
Cătau sa mă convingă, cu chestii fumate,
Că Moşul nu există şi nici n-a existat,

Dar n-am crezut atunci şi n-am să cred vreodat’,
Când pruncul ce-a adus iubirea între noi,
A fost, la Bethlehem, cu daruri aşteptat
De oameni înţelepţi şi nu de maimuţoi,

Aşa că mă gândesc, acum, la anii mei
Cu primii ghiocei la tâmple, cum mi-ar sta,
Vâzând cât mă iubesc, să-i mint pe nepoţei
Că “Moşul” care-l ştiu nicicum n-ar exista…

De-aceea, când pe brazi steluţe se coboară,
Copilul de demult, din satul dintre vii,
Privind nepoţii azi, e sigur c-o s-apară
Bătrânul Moş Crăciun, cu daruri la copii…

Iar voi ce-aţi mai nega, de răi şi urâcioşi
Ce-ntr-una clevetiţi că “Moşu”-i basm curat,
Vă rog, pe cinstea mea, fiţi oameni serioşi !
Pe Moş Crăciun îl ştiţi că este-adevărat…

E drept, bătrânul “Moş”, care odinioară
Venea prin nea în zbor, din nordul depărtat,
Cu barbă, nasul roş’, cu reni la sănioară,
Chiar de-i nemuritor, a mai evoluat,

E tuns, chiar mai mereu, şi-i zilnic bărbierit,
De sac a şi uitat, cu VISA-n portofel,
Iar nasu’, v-o spun eu, mă mir cum n-aţi ghicit !
E roşu câteodat’, de la un păhărel,

Şi când o ia la mers, ca un arac de viţă
E zvelt, nu-i cocoşat, şi-atâta-i de vioi…
Îndeosebi când dă cu ochii de-o pipiţă,
Dar asta…ce să mai !...rămâne între noi…

Valeriu Cercel

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu