Aluneci ca o undă de lumină
Pe cerul nedeschis din asfinţit
Eşti ploaie de albastru şi alint
Tăcută întrebare pe-a mea vină...
Eşti răsăritul verdelui sub pleoape
În dimineţi în care chem tăceri
Din temeri nesfârşite ce-au plâns ieri,
La braţul tău uitat în somn, aproape...
Eşti toamna ce mă-ndoaie sub căderi
De frunze adormite-n dor şi ceaţă,
Eşti gândul meu timid ce se agaţă
De-un colţ de cer ascuns printre păreri...
Eşti nebunia florilor de mai
Dansând îmbrăţişate-n nopţi târzii
În taina lor te-aştept din nou să vii
Şi lângă mine,până-n toamnă să mai stai!
Eşti cântecul din sărbătorile de iarnă,
În jurul bradului te simt şi te miros,
Colindul mi te-aduce drăgăstos
Când peste toate fulgii-ncep să cearnă...
Eşti liniştea din valul ce se-aşterne
Pe urma paşilor iubirilor de-o vară;
Acolo te-am lăsat ultima oară
În locul căutărilor eterne...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu