Azi la talcioc se vindeau idealuri
la kilogram, la bucată, după dorinţă
erau de toate, cu prisosinţă,
le-adusese un nebun de pe dealuri.
Le pusese pe taraba aceea din piaţă
şi strigă chemându-şi cumpărătorii
dar strigătele lui le-auzeau doar cocorii
El, omul îmbrăcat în costum de paiaţă
- Le dau ieftin, din preţ eu mai las…
Dar nimeni n-avea nevoie de vise
în sacoşe cărau doar lucruri permise,
iar târgul pustiu de tot a rămas.
La urmă de tot un glas se-auzi,
Venind, probabil, de-acolo, de Sus
- Sămânţa speranţei de tot n-a apus,
Şi poate-ntr-o zi va-ncolţi.
Acas-am plecat cu speranţele mele,
Idealuri croite-ntr-o aprigă viaţă,
şi, dezbrăcând costum de paiaţă,
Am dat drumul cuvintelor-stele
Poezia face parte din volumul „Lâng-o margine de lume”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu