Cele Patru Legaminte – Miguel Ruiz

Cu trei mii de ani in urma, exista un om la fel ca noi toti care traia in
apropierea unui oras inconjurat de munti. Omul a studiat pentru a deveni doctor,
dar nu era complet de acord cu tot ceea ce invata. In inima sa simtea ca trebuie
sa existe ceva mai mult decat era scris in acele carti. A vazut propriul corp
adormit. A iesit din pestera in noaptea cu Luna Noua. Cerul era senin, iar el
putea vedea milioane de stele. Apoi ceva s-a petrecut in interiorul sau, ceva
care i-a transformat viata pentru totdeauna. El si-a privit mainile, si-a simtit
corpul, iar apoi si-a auzit propria voce spunand: “Sunt facut din lumina; sunt
facut din stele”.

A privit din nou la stele si a realizat ca nu stelele sunt cele care creeaza
lumina, ci lumina creeaza stelele. “Totul este facut din lumina; eu sunt facut
din stele, a spus el si spatiul dintre ele nu este gol”. Si a stiut ca tot ceea
ce exista este o fiinta vie, iar lumina este mesagerul vietii, deoarece este vie
si contine in ea toate informatiile.

Apoi a constientizat ca si el era facut din stele, desi nu parea una cu acele
stele. “Sunt in stele si intre ele”, a gandit el. Atunci, el s-a numit tonal, iar
lumina dintre stele nagual si a stiut ca tot ceea ce creeaza armonia si spatiul
dintre cele doua este Viata sau Intentia. Fara Viata, tonal-ul si nagual-ul nu ar
putea exista. Viata este forta Absolutului, a Supremului, a Celui care a creat
totul.

Iata deci ce a descoperit el: totul in existenta este o manifestare a fiintei
vii pe care o numim Dumnezeu. Totul este Dumnezeu. Si a ajuns la concluzia ca
perceptia umana este doar lumina ce percepe lumina. El a vazut ca materia este o
oglinda – totul este o oglinda care reflecta lumina si creeaza imaginile acelei
lumini – dand nastere lumii iluziei, Visul, care seamana cu un fum ce nu ne
permite sa vedem cine suntem cu adevarat. “Noi, cei adevarati, suntem iubire
pura, lumina pura”, a spus el.

Aceasta realizare i-a transformat viata. Dintr-o data, el a stiut cine este cu
adevarat, s-a uitat in jur la ceilalti oameni si la restul naturii si a ramas
uimit de ceea ce a vazut. El s-a regasit pe el insusi in tot ceea ce exista – in
fiecare fiinta umana, in fiecare animal, in fiecare pom, in apa, in ploaie, in
nori, in pamant. Si a vazut ca viata amesteca tonal-ul cu nagual-ul in diferite
moduri pentru a crea miriade de manifestari ale Vietii.

In acele cateva momente el a inteles totul. Era foarte emotionat si inima sa era
plina de pace. Cu greu putea sa astepte pentru a le spune si prietenilor sai
ceea ce descoperise. Dar cum ar fi putut explica toate acestea in cuvinte? A
incercat sa le spuna ce a descoperit si celorlalti, dar ei nu-l puteau intelege.
Ei puteau vedea doar ca se transformase, ca din vocea si din ochii sai radia
ceva extraordinar. Au observat ca el nu mai judeca pe nimeni si nimic. El
devenise altfel.

Putea intelege pe oricine foarte bine, dar nimeni nu-l putea intelege pe el. Ei
credeau ca el era o incarnare a lui Dumnezeu, dar el zambea cand auzea aceasta
si apoi spunea: “Este adevarat. Eu sunt Dumnezeu. Dar si voi sunteti Dumnezeu.
Suntem la fel, voi si cu mine. Suntem imagini ale luminii.

Suntem una cu Dumnezeu”. Dar nici asa oamenii nu-l intelegeau.

El a descoperit ca el era o oglinda pentru restul persoanelor, o oglinda in care
el se putea vedea pe sine. “Oricine este o oglinda”, a spus el. El s-a vazut in
ceilalti, dar nimeni nu l-a vazut pe el. Si astfel, a constientizat ca toata
lumea visa, dar fara a fi constienta de acest lucru, fara a sti cine sunt ei cu
adevarat. Ei nu-l puteau vedea pe el in ei insisi deoarece exista un perete de
ceata sau de fum intre oglinzi. Si peretele de ceata era creat de interpretarea
imaginilor luminii – Visul oamenilor.

Apoi, a stiut ca va uita curand tot ceea ce invatase. Dorind sa-si aminteasca
de-a pururi viziunea pe care a avut-o, s-a decis sa-si spuna Oglinda Fumurie,
astfel incat intotdeauna sa stie ca materia este o oglinda, iar fumul este cel
care ne impiedica sa stim cine suntem cu adevarat. El a spus: “Sunt o Oglinda
Fumurie, deoarece ma vad pe mine in fiecare dintre voi, dar noi nu ne
recunoastem unul pe celalalt din cauza fumului dintre noi. Acel fum este Visul,
iar oglinda esti tu, visatorul”.