O SEARA BUNA !

DRAGII MEI,
Iata-ne din nou impreuna la un ceas tarziu al noptii... Mi-a fost tare dor de voi, dar timpul e tare smecher si fuge atat de repede ca parca nu ne mai ajunge ziua, sa facem tot ceea ce ne-am dori sa facem sau ce ne-am propus...
Dar, nu-i nimic... am venit sa va daruiesc cateva ganduri bune, margaritare pt suflet, si ... povestea de seara ca sa puteti dormi linistiti si sa aveti vise frumoase...


GANDUL POZITIV AL ZILEI...

Iubesc viaţa cu toate cele bune şi rele laolaltă.

RUGACIUNEA ZILEI... 

Doamne îţi mulţumesc pentru toate binecuvântările Tale, îţi mulţumesc pentru tot ceea ce îmi scoţi în cale pentru a mă ajuta să cresc, să devin mai bun.

CITATUL ZILEI 

“Să nu pretindem ca lucrurile să se schimbe dacă tot timpul facem acelaşi lucru. Criza este cea mai binecuvântată situaţie care poate apare pentru ţări şi persoane, pentru că ea atrage după sine progrese.
Creativitatea se naşte din necesitate precum şi ziua se naşte din noapte.
În perioada crizei se nasc invenţiile, descoperirile şi marile strategii. Cine depăşeşte criza se depăşeşte pe sine însuşi, fără a rămâne “depăşit”. Cine atribuie crizei eşecul, îşi ameninţă propriul talent şi respectă mai mult problemele decât soluţiile. Adevărata criză este criza incompetenţei.”
Albert Einstein

BANCUL ZILEI :

Viaţa este grea. La urma urmei, te va ucide. 

În această zi din viaţa ta, cred că Dumnezeu vrea ca tu să ştii …
..că falsa modestie nu te va duce niciunde – şi la fel se întâmplă şi cu modestia autentică atunci când nu este necesară. Ştiai că modestia este rareori cerută de Viaţă? Este adevărat. Oamenii sunt mult mai auto-depreciativi decât ar trebui să fie. Dumnezeu ne zice că este în ordine să te sărbătoreşti pe tine însuţi. Onorează-ţi Sinele şi încântă-te exprimindu-ţi talentele şi darurile tale.  Doar prin împărtăşirea cu bucurie a talentelor tale le poţi arăta celorlalţi cât de mult sunt preţuiţi.
Intotdeauna sa-ti amintesti acest lucru.
Cu dragoste, prietenul tău, Neale Donald Walsch ~ www.humanitysteam.ro

  SUFLET DE COPIL 

Un copil de 4 anişori stătea în vecini de un bătrân a cărui soţie murise de curând. Copilul, văzând bătrânul plângând în curtea casei, s-a apropiat şi s-a aşezat la pieptul lui. Când mama lui l-a întrebat ce a făcut la vecin, copilul a răspuns:
- Nimic, l-am ajutat numai să plângă.

Profesoara Debbie Moon studia cu grupul ei din clasa întâi un tablou cu o familie. În tablou era un copil, care avea părul de altă culoare decât restul membrilor familiei. Unul din copiii din grup sugeră că acel copil din tablou era adoptat.
Atunci, o fetiţă din grup spuse:
- Eu ştiu totul despre adopţii pentru că eu sunt adoptată.
- Ce înseamnă să fii adoptat? întrebă un alt copil.
- Înseamnă că tu creşti în inima mamei tale, în loc să creşti în burta ei, a spus fetiţa.

Jaime încerca să reuşească să obţină un loc in echipa de fotbal a şcolii. Mama lui ştia că băiatul pusese suflet în asta şi se temea că nu va fi ales. În ziua în care locurille au fost repartizate, Jaime ieşi alergând cu ochii sclipind, mândru şi emoţionat.
- Ghiceşte mamă, strigă şi apoi spuse cuvintele care au rămas ca o lecţie pentru mama lui. Am fost ales să aplaud şi să animez.

Un copil de 10 ani stătea în faţa unei vitrine a unui magazin de pantofi pe stradă, desculţ, privind prin fereastră şi tremurând de frig. O doamnă se apropie de copil şi îi spuse:
- Micuţul meu prieten, la ce te uiţi cu atâta interes prin fereastra asta?
- Îi ceream lui Dumnezeu să-mi dea o pereche de pantofi, a răspuns copilul.
Doamna l-a luat de mână şi au intrat în magazin. Ceru vânzătorului o jumătate de duzină de şosete pentru copil. Întrebă dacă i-ar putea da un vas cu apă şi un prosop. Vânzătorul îi aduse ceea ce i-a cerut. Ea luă copilul în spatele magazinului, îi spălă picioarele şi i le-a şters. Atunci vânzătorul sosi cu sosetele. Doamna îi puse o pereche copilului şi îi cumpără o pereche de pantofi. Restul de şosete i le dădu copilului. L-a mângâiat pe cap şi i-a zis:
- Nu e nicio îndoială că acum te simţi mai bine micuţule!
Când ea se întoarse ca să plece, copilul o prinse de mână şi, privind-o cu lacrimi în ochi, o întrebă:
- Dumneavoastră sunteţi soţia lui Dumnezeu?

Cu trecerea anilor ne pierdem inocenţa, care nu este altceva decât înţelepciunea pe care ne-a dat-o în dar Dumnezeu. Dacă privim viaţa cu ochi de copil, s-ar putea să înţelegem mai bine acest joc de a trăi şi a evolua.