Donarea de sange

Cu multi ani in urma, cand lucram ca voluntar intr-un spital din Stanford, am cunoscut o fetita pe nume Liz, care suferea de o boala neobisnuita.Singura ei sansa de a se face bine era o transfuzie de sange de la fratele ei de cinci anisori, care supravietuise in mod surprinzator aceeleasi boli si dezvoltase anticorpii necesari pentru a putea distruge microbul.Doctorul i-a explicat situatia fratelui fetitei si l-a intrebat daca ar vrea ca el sa-i doneze sange .L-am vazut privind cu dubiu doar un moment , dupa care a tras aer in piept si a zis "O voi face daca asta o va salva pe Liz" In timpul transfuziei era culcat pe un pat langa cel al surorii lui si suradea in timp ce noi ne bucuram cum fetei ii revine culoarea in obraji.
Baiatul a devenit palid si i-a disparut zambetul de pe buze. L-a privit pe doctor si l-a intrebat cu o voce tremuranda " La ce ora incep sa mor?"
Fiind doar un copil , el nu intelesese pe doctor; credea ca trebuie sa-i dea surorii tot sangele si nu a refuzat sa faca acest lucru