Înfrunt suferinţa furând soarelui un zâmbet
pe care mi l-am tatuat pe faţă,
să nu mai poată nimeni să-l steargă.
Am învăţat să culeg florile cu care să-mi împodobesc sufletul
parfumând locul în care mă aflu...
Mi-am prins cingătoare curcubeul
să mă poti vedea strălucind în lumina soarelui,
iar în păr mi-am prins flori de tei scuturate incet
ca o ninsoare în miez de vară...
M-am îmbrăcat cu verdele pădurii
iar în juru-mi am presărat un pumn de vănt jucăuş,
pentru că verdele este speranţa ce încă trăieşte.
Am ferecat bunătatea în temniţa sufletului
pentru că alerga precum o herghelie de cai sălbatici peste tot
dar nu te teme , am pastrat cheia pentru tine...
Toată cenuşa trecutului am aruncat-o
peste valurile spumegânde ale mării să pot simţi libertatea,
sa pot simţi cum mă arde din nou focul iubirii.
În sfârşit,
acum sunt fericită că te-am întâlnit
în seninul cerului, după ce am dat deoparte perdeaua de fluturi
ce sta împietrită între noi ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu