Prima dragoste. - de Florina Cojocaru

Prima dragoste s-a născut într-un alburiu răsărit.

 Eram parte din ceruri, şi pluteam cu mult deasupra pământului.

 Prima dragoste s-a născut sub o umbrelă de nori,

 pe o faleză, ascultând marea.

 Eu căutam în nisip cuvintele altor îndrăgostiţi,

 Tu m-acopereai cu săruturi de apă sărată.

 Prima dragoste s-a născut înainte de a ne vedea.

 O alăptam în inimile noastre cu speranţă şi dor.

 Prima dragoste s-a născut într-un sat de pescari,

 Pe o veche barcă,

 Între năvoade.

 Prima dragoste s-a născut de nori, într-o zi de primăvară,

 Plutind de vânturi,

 Până spre apus.

 Era de pădure fremătândă, poveste.

 Prima dragoste s-a născut în templu de noapte,

 Într-o melodie ce abia atingea clapele unui vechi pian,

 Într-o cameră îngustă, mucegăită,

 În pauza unei cafele demult răcită, 

 În colţul gurii, uşor îngălbenită de tutun.

 Prima dragoste s-a născut de flori chemare, spre vară,

 De verde, între apusuri pârjolind zările, în căutare de albastru.

 Prima dragoste s-a născut de ape chemare,

 curgând de o interminabilă ploaie.

 În munţi s-a născut prima dragoste,

 Şi a murit apoi, pentru prima oară în câmpie,

 Între uscate pământuri,