"Şi ce mult am dormit!" se întinse pământul scuturând-şi ultimele scame din plapuma albă. Îşi auzea pielea întunecată uscată de ger pocnind de capetele fragede ale ghioceilor ce se ridicau verzi ca nişte săbii micuţe scuturându-şi în aerul umed şi răcoros capetele albe.
"E primăvară!" striga pământul şi vocea lui se pierdea printre mugurii noi plesnind pe crengile crude, printre firele de iarba ce se grăbeau să iasă, printre zumzetul agitat al albinelor, printre cântecul păsărilor.
"E primăvară!" strigă iar pământul şi gura i se umplu de parfum de zambile, lalele, narcise şi liliac.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu