DE PRIMAVARA...

Rapsodii de Primavara de George Toparceanu 

Sus prin crângul adormit,
A trecut în taină mare,
De cu noapte, risipind
Şiruri de mărgăritare
Din panere de argint,

Stol bălai
De îngeraşi
Cu alai
De toporaşi.

Primăvară, cui le dai?
Primăvară, cui le laşi?

Se-nalţă abur moale din grădină.
Pe jos, pornesc furnicile la drum.
Acoperişuri veştede-n lumină
Întind spre cer ogeacuri fără fum.

Pe lângă garduri s-a zvântat pământul
Şi ies gândacii-Domnului pe zid.
Ferestre amorţite se deschid
Să intre-n casă soarele şi vântul.

De prin balcoane
Şi coridoare
Albe tulpane
Fâlfâie-n soare.
Ies gospodinele
Iuţi ca albinele,
Părul le flutură,
Toate dau zor.
Unele mătură,
Altele scutură
Colbul din pătură
Şi din covor.

Un zarzăr mic, în mijlocul grădinii,
Şi-a răsfirat crenguţele ca spinii
De frică să nu-i cadă la picioare,
Din creştet, vălul subţirel de floare.

Că s-a trezit aşa de dimineaţă
Cu ramuri albe — şi se poate spune
Că-i pentru-ntâia oară în viaţă
Când i se-ntâmplă-asemenea minune.

Un nor sihastru
Şi-adună-n poală
Argintul tot.
Cerul e-albastru
Ca o petală
De miozot.

Soare crud în liliac,
Zbor subţire de gândac,
Glasuri mici
De rândunici,
Viorele şi urzici…

Primăvară, din ce rai
Nevisat de pământeni
Vii cu mândrul tău alai
Peste crânguri şi poieni?
Pogorâtă pe pământ
În mătăsuri lungi de vânt,
Laşi în urmă, pe câmpii,
Galbeni vii
De păpădii,
Bălţi albastre şi-nsorite
De omăt topit abia,
Şi pe dealuri mucezite
Arături de catifea.

După iarna ce s-a dus,
După trena-i de ninsori
Aşternută pe colini…
Drumuri nalte de cocori,
Călăuzii cei străini,
Îţi îndreaptă an cu an
Pasul tainic şi te mint
Spre ţinutul diafan
Al câmpiilor de-argint.
Iar acolo te opreşti
Şi doar pasul tău uşor,
În omăt strălucitor,
Lasă urme viorii
De conduri împărăteşti
Peste albele stihii…

Primăvară, unde eşti?

Sfarsitul iernii de Vasile Alecsandri

S-a dus zapada alba de pe intinsul tarii,

S-au dus zilele Babei si noptile vegherii,

Campia scoate aburi; pe umedul pamant

Se-ntind carari uscate de-al primaverii vant.

Lumina e mai calda si-n inima patrunde;

Prin rapi adanci zapada de soare se ascunde.

Paraiele umflate curg iute sopotind,

Si mugurii pe creanga se vad imbobocind.

O, Doamne! iata-un flutur ce prin vazduh se pierde!

In campul vested iata un fir de iarba verde

Pe care-ncet se urca un galben gandacel,

Si sub a lui povara il pleaca-ncetinel.

Un fir de iarba verde, o raza-ncalzitoare,

Un gandacel, un flutur, un clopotel in floare,

Dupa o iarna lunga s-un dor nemarginit,

Aprind un soare dulce in suf letul uimit!

Oaspetii primaverii de Vasile Alecsandri

In fund, pe cer albastru, in zarea departata,

La rasarit, sub soare, un negru punct s-arata!

E cocostarcul tainic in lume calator,

Al primaverii dulce iubit prevestitor.

El vine, se inalta, in cercuri line zboara

Si, repede ca gandul, la cuibu-i se coboara;

Iar copilasii veseli, cu pieptul dezgolit,

Alearga, sar in cale si-i zic: Bine-ai sosit!

In aer ciocarlia, pe casa randunele,

Pe crengile padurii un roi de pasarele

Cu-o lunga ciripire la soare se-ncalzesc

Si pe deasupra baltii nagatii se-nvartesc.

Ah! iata primavara cu sanu-i de verdeata!

In lume-i veselie, amor, sperare, viata,

Si cerul si pamantul preschimba sarutari

Prin raze aurite si vesele cantari!