Moșule, adu-mi, te rog, un brad ...
...un brad fermecat pe care să-l împodobesc cu vise...
Vreau să așez în brad o instalație de luminițe...
...luminițe de dor… de drag… de iubire… care să pâlpâie și să se vadă dincolo de lume....
Acolo unde începe și se sfârșește totul… la capătul lumii… unde sunt suflete triste, suflete rătăcite… Poate vor vedea acest brad și vor ști să culeagă din el tot ce vor ca să fie regăsiți !
Dragă Moșule, de acolo voi culege și eu ceva....
....steaua din vârf! ...o rază doar a ei, căci mai vreau să las și altora… ....raza iubirii și speranței! ...ea trebuie să strălucească pentru toți…
....și pentru cei care nu mai cred în ea… și pentru cei care o au!
Când vă veţi strânge mâinile în jurul bradului şi vă veţi atinge sufletele cu bulgari imenşi de iubire, trăiţi intens fiecare moment care se scurge şi dublaţi-l cu sinceritate, dorinţă şi drag de viaţă.
Crăciun Fericit, prieteni dragi!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu