Poemul toamnei -- Ovidiu Vasile

E-atât de toamnă împrejur

Că șoaptele din taina verii

În albe mantii de velur

Așteaptă pe peronul gării

Pe-un alt peron uitat de timp

Rapsozii roților de tren

Din salba altui anotimp

Își cântă ultimul refren

Fără bilet, fără bagaje 

Sosesc ai umbrei călători 

Cerul se năruie pe plaje

Și mor petalele de flori

Eu ațipisem la amiază

La piept cu soarele topit

Și m-am trezit împuns de-o rază

Umplut de frig și amorțit

Smintit de drag în așternut

Cu vara caldă lângă mine 

Oprisem timpul ca să uit,

Să cred că toamna nu mai vine