Azi m-am pierdut în clipa de apoi
Şi m-am temut ca să mai ies din ea
Am vrut doar să m-ascund de pasul tău
Ce-l aşteptam mereu
deşi nu mă dorea ...
Am înţeles ce-am refuzat să cred
C-ai fost făcut doar să împarţi durere
Nici de cuvânt nevoie nu aveai
Erau destule ce urlau
în a ta tăcere ..
Şi m-am ascuns de lumea ce nu ştie
De ce curg lacrimi azi din versul meu ...
Mi-e sufletul bucata de hârtie
Din care tu ai rupt
fâşii , mereu ...
Nici chiar cerneala nu mai e aceeaşi
Iar mâna-mi nu mai scrie azi, nimic.
Otrava ta mi-a luat de tot puterea ,
Când încercam de jos
să mă ridic ...
Dar să nu crezi că eu voi fi pierdută
Doar am să plâng putin şi...am să plec.
Nu ştiu nici când...nici unde , dar voi face
O punte peste lacrimi ,
şi-am să trec ...
Ce milă-mi este când mă uit la tine
Căci ochii tăi nimic chiar nu îmi spun ...
Şi n-ai să ai nicicând curaj destul
Să mă păstrezi aşa
cum eu m-adun ...
Ce linişte mă soarbe fără voie
Şi tot aleargă prin albastru-mi trist..
A fost ce-a fost , sau ce-o fi vrut să fie ...
Oricum , ce mai contează ? ...
NU EXIST !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu