VERSURI...

Persoane interesate

vineri, 4 ianuarie 2013

Decalog pentru iubita mea






Prima poruncă, rugă sau blestem
Din decalog - osândă și povață
La dragoste sau moarte, cum mă tem:
Să nu ai alți iubiți în nici o viață...!

A doua: să nu semeni nimănui,
Să nu imiți, să nu te schimbi la chip,
Să fii tu însăți prin ce faci și spui,
Să nu te-nchini la idoli de nisip...!

A treia: numele dumnezeiesc
Al dragostei care ne leagă-n veci
Să nu-l iei în deșert și-n râs lumesc
Când în plăceri exuberezi, petreci...!

A patra: să nu uiți și să cinstești
Oriunde-ai fi, aievea sau în vis,
Ziua dintâi din care mă iubești
Și-n legământ pe veci mi te-ai promis...!

A cincea: tatălui ceresc să-i ceri
Pe tatăl tău și mama ta mereu
Să îi iubești, să nu le ceri averi,
Și cât sunt vii să îi ajuți la greu

A șasea: să nu ucizi nimic ce-i viu
Sau viață poate hărăzi și rost,
Nici amintirile de mai târziu,
Nici suferințele ce vor fi fost...

A șaptea: fiind a mea de-a pururi,
Neprihănită cum te știu rămâi,
Nu-ți vinde trupul pentru bunuri,
Și nici cu piatra nu da cea dintâi!

A opta: nu râvni la ce nu ai
Și nu fura să ai, prin viclenii
Nu dobândi vreun fruct oprit din rai,
Te va ucide, otravă îți va fi.

A noua: să înfierezi minciuna,
Să nu spui vorbe goale în răspăr,
Să nu pârăști și-ntotdeauna
Mărturisește purul adevăr!

A zecea, cea din urmă-n decalog,
E cea dintâi osândă și povață:
Să mă iubești cât poți de mult, te rog,
Pe mine doar, în fiecare viață...!


(Romeo Tarhon, din volumul
în pregătire pentru tipar
”Dumnezeu surghiunit”)



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu