VERSURI...

Persoane interesate

marți, 15 ianuarie 2013

Ce este fericirea



happiness
Un negustor oarecare şi-a trimis fiul să înveţe Taina Fericirii de la cel mai înţelept dintre toţi oa­menii. Băiatul a umblat patruzeci de zile prin de­şert pînă a ajuns la un frumos castel, în vîrful unui munte. Acolo trăia înţeleptul pe care îl căuta.

Însă în loc să întîlnească un sfînt, eroul nostru s-a trezit într-o încăpere unde a văzut o vînzoleala extraordinară: era un du-te vino de negustori, oa­meni care stăteau de vorbă prin colţuri, o mică or­chestră cînta melodii suave, şi mai era şi o masă plină cu cele mai alese bucate din acea parte a lu­mii, înţeleptul vorbea cu toata lumea, iar băiatul a trebuit să aştepte două ore pînă să-i vină şi lui rîndul.
Înţeleptul ascultă cu atenţie motivul vizitei, dar îi spuse că în acel moment nu avea timp să-i expli­ce Taina Fericirii. Îi sugeră băiatului să dea o raită prin palat şi să se întoarcă peste vreo două ore.
― Dar pînă atunci, vreau să te rog ceva, a com­pletat înţeleptul, dînd băiatului o linguriţă în care picură doi stropi de untdelemn. Cît mergi, poartă această linguriţă fără să verşi untdelemnul din ea.
Băiatul a început să suie şi să coboare scările palatului, cu ochii aţintiţi la linguriţă. După două ore, s-a prezentat iar în faţa înţeleptului.
― Vasăzică, începu înţeleptul, ai văzut tapise­riile persane din sufragerie? Ai văzut grădina care i-a luat Maestrului grădinar zece ani ca s-o creeze? Ai observat frumoasele pergamente din biblioteca mea?
Ruşinat, băiatul mărturisi că nu văzuse nimic. Singura lui preocupare fusese să nu verse picătu­rile de untdelemn pe care i le încredinţase înţeleptul.
― Atunci întoarce-te şi cunoaşte minunile lu­mii mele, îi spuse înţeleptul. Nu poţi avea încre­dere într-un om dacă nu-i cunoşti casa.
Mai liniştit de această dată, băiatul luă lingu­riţa şi reîncepu să se plimbe prin palat, de data aceasta observînd toate operele de artă care atîr­nau de tavane şi pe pereţi. A văzut grădinile, mun­ţii din jur, gingăşia florilor, rafinamentul cu care fiecare operă de artă fusese aşezată la locul ei. În­tors la înţelept, îi relată amănunţit tot ce văzuse.
― Dar unde sînt cele două picături de untde­lemn pe care ţi le-am încredinţat? a întrebat înţe­leptul.
Privind linguriţa, băiatul văzu că o vărsase.
― Acesta este singurul sfat pe care ţi-l pot da, spuse înţeleptul înţelepţilor:

 Taina Fericirii stă în a privi toate minunile lumii şi a nu uita niciodată de cele două picături de untdelemn din linguriţă.

Autor: Paulo Coelho, în „Alchimistul"



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu