VERSURI...

Persoane interesate

marți, 20 noiembrie 2012

OSHO - COMPASIUNEA



“Meditaţia nu este concentrare, ci relaxare – pur şi simplu te relaxezi în interiorul tău. Cu cât te relaxezi mai mult, cu atât te simţi mai deschis, mai vulnerabil. Eşti mai puţin rigid, mai flexibil – şi deodată existenţa începe să te pătrundă. Nu mai eşti ca o piatră, te-ai deschis.”
“Dacă te relaxezi, accepţi; acceptarea Firii este singura cale spre relaxare. Dacă lucrurile mărunte te deranjează, înseamă că atitudinea ta este acea care îţi distrage atenţia. Aşează-te calm; ascultă tot ce se întâmplă în jur şi relaxează-te. Acceptă, relaxează-te – şi deodată vei simţi o energie imensă răsărind în tine.”
“Pur şi simplu accepţi viaţa, te relaxezi, şi deodată vei observa că respiraţia devine profundă. Cu cât te relaxezi mai mult, cu atât respiraţia ajunge mai adânc în tine; îţi aduce o delectare anume. Apoi, îţi vei da seama că respiraţia este puntea dintre tine şi întreg.”
“O respiraţie adâncă, relaxată, o conştientizare a sa, îţi aduce o linişte imensă, relaxare; treptat te contopeşti pur şi simplu, te topeşti, dispari. Nu mai eşti o insulă solitară, începi să vibrezi cu întregul. Nu mai eşti o notă separată, faci parte dinsimfonia întreagă. Atunci răsare compasiunea.”
“Viaţa a devenit superficială, artificială, formală, pentru că trebuie să faci anumite lucruri. Desigur, îţi urmezi refractar îndatoririle, dar este natural să pierzi o parte din viaţă, pentru că viaţa este posibilă doar dacă eşti viu, trăieşti cu intensitate. Dacă flacăra ta interioară s-a acoperit de formalităţi, datorii, reguli, pe care le îndeplineşti fără tragere de inimă, poţi doar să te târăşti confortabil, viaţa ta poate fi una de convenienţă, dar nu simţi că trăieşti cu adevărat.”

Foto: Patrick Bouquet | Flickr.com

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu