Vine o zi în care te simți dat la o parte. Te simți neprotejat.
Parcă tot ce-ai făcut s-a spulberat în aer. Simți că ai avut încredere degeaba, sentimentele bune ți-au fost călcate în picioare de oameni prea răi, prea invidioși, prea nepăsători.
Oricât ai încerca, oricât ai ascunde lacrimile, de dezamăgire nu te poți ascunde.
La un moment dat ai vrea să renunți, pentru că nu vezi nici un viitor,
măcar o undă de optimism.
Avem nevoie de susținere.
Avem nevoie de mâna unui prieten adevărat atunci când ne lovim de dubii.
Suntem cei mai răi critici când citim cartea vieții noastre.
Avem nevoie de oameni simpli, oameni calzi, de vorbe sincere, de susținere adevărată.
Am obosit să tot explic lumii că nu sunt un om perfect. Am obosit să tot explic lumii că nu mă consider un exemplu.
Sunt complicată. Sunt încăpățânată. Sunt optimistă.
Însă din când în când sunt cea mai pesimistă, tristă, plângăcioasă și demoralizată persoană.
Este de ajuns un gest și mă prăbușesc la pământ. Sunt o persoană sensibilă, sunt o persoană cu multe defecte. Din când în când reușesc să-mi ascund slăbiciunile de cei care nu mă cunosc.
Doar cei care mi-au descoperit sufletul știu ce pot, ce nu pot și ce-mi doresc cu adevărat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu