De venit...
Dor de furtună
tristeţi adună.
Dor de plecare
şi de infinit
neîmplinit...
Dor de cărări...
şi frunze apuse
de vorbele duse...
Mi-e teamă
de nori
şi de cuvânt.
Mi-e dor iar
de vânt...
Mă plec peste zări
cu aripi rănite.
Silabele-s tăinuite...
Pe crengile vechi
pescăruşi-s pribegi
şi nu mă dezlegi...
Şi nu mă dezlegi...
de sufletul tău
întors spre-asfinţit
de NEiubit.
Mă caută cerul
în stele şoptite..
Sunt doar...ispite.
Nu eşti tu drumul
pe care-am pornit.
Eşti... nenuntit,
de iubire ferit
la... nesfârsit.
( 3 ian 2009 )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu