Cum ai curaj să rupi o floare?
Ştiind că nu poţi fi ca ea,
Pe tine oare nu te doare?
Sau te-ai născut ca să fii rea?
Şi o separi de lumea vieţii,
Şi-i dai un loc în vaza ta,
Şi la debutul dimineţii,
O-arunci pe geam şi vrei alta.
Te-ntreb acum de-ai fi tu floare,
Ai vrea să fii de împrumut?
Cât ai parfum, cât ai culoare,
N-ai vrea?... să ştii nici eu n-am vrut.
poezie de Vlad Bălan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu