De albastru---Florina Cojocaru

Erai o arătare de albastru!

Marame de cer atârnau în agrafe de nouri,

Spre pământ;

Poate că erai ploaia fugărită de bezmeticul vânt,

Sau poate că erai 

Marea de verde, în mare de mare,

Şi eu, un ţărm ce îţi ieşeam

A doruri, în cale;

Poate că erai de albastru, doar un cânt,

Şi aş fi dat orice să te ating,

Şi-n trupu-ţi de albastru, să mă prind,

Ca şi cum, aş fi fost 

Val dintr-o mare,

Sau strop dintr-o ploaie

Ce cade agale,

Un vers dintr-un cântec, în tâmplă de noapte,

Maramele-ţi de ceruri,

Încet să mă cuprindă,

Şi să te simt aproape, aproape...