VERSURI...

Persoane interesate

luni, 16 iulie 2012

Micile plăceri




Demult, într-o ţară îndepărtată, trăia un băiat foarte diferit de toţi ceilalţi. Numele lui era Eftichis. Totul decurgea bine în viaţa lui până într-o zi, cu mulţi ani în urmă, un incident l-a făcut să vadă viaţa dintr-o cu totul altă perspectivă. Şi dintr-odată, un mare secret i s-a dezvăluit. Soluţia unei ghicitori pe care oamenii încearcă să o rezolve de secole.
El a descoperit sensul vieţii. El acum ştie că fericirea nu este nimic mai mult decât momente, momente mici şi invizibile.
Ca şi atunci când cineva te înveleşte noaptea… Să visezi… Să te trezeşti dimineaţa la cântecul unei vrăbii… în aşternuturi curate, proaspăt-mirositoare… alături de cel pe care-l iubeşti… atingându-l… mirosindu-l…
Să simţi apa caldă picurându-ţi pe faţă.
Casa mirosindu-ţi a prăjitura proaspăt coaptă.
Ţinând o ceaşcă caldă când e frig afară.
Culegând o lămâie din copacul tău.
Simţind briza proaspătă a iernii periindu-ţi faţa.
Să te simţi uşor şi fără de gânduri. Într-un calm total. Sub apă.
Să continui să faci lucruri pe care le făceai atunci când erai tânăr.
Când toţi aleargă sub umbrelele lor… tu stai în ploaie.
Să umbli desculţ pe iarba umedă.
Să iei un balon la plimbare.
Să crezi în lucruri ce nu pot fi explicate. Că o mămăruţă este un semn bun.
Să nu ai frică.
Să faci lucruri ce nu sunt potrivite vârstei tale.
Să auzi valurile lovind ţărmul.
Să simţi pământul sub picioarele tale
Gândindu-te la nimic.
Cineva şoptindu-ţi un secret.
Să priveşti apusul… chiar dacă alţii ştiu… că tu nu-l poţi vedea.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu