m-am bâlbâit când întrebată de iubesc
am spus că da, că nu, nu ştiu, că nu-ndrăznesc
şi am tăcut cum tace doar pământul
a da , a nu , a nu mai ştie vântul
nici luna nu, nici lupii făr' de lună
şi-am zis atâta doar
o fi a bună
că râd, că plâng, că toate mi-s de-a valma
că ştiu, nu ştiu că nu mi-ajunge palma
să număr gânduri printre linii paralele
că doar e da şi eu cutez spre stele
sau o fi nu ?
mai bine zic nimică
şi tac şi da şi poate că mi-e frică
eu zic, tu râzi, eu nu şi ce se-ntâmplă
când da-ul meu e nu al tău ce-alungă
şi-o bâlbâială fie cât de simplă….
nu ştiu e poate cel mai bun răspuns
nu ştii şi ne va fi de-ajuns!
(Mirela Câmpan)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu