Te naşte de albastru! ---Florina Cojocaru

În scorbură de suflet,

Strâng scame dintr-un cer;

Te naşte de albastru, din nou,

În gând stingher!

Speranţa mi-e stângace,

În zilele codate,

Şi-aştept s-apari în noapte,

În visele-mi cârpace.

De ploaie febrilă tânjeşte cuvântul,

Mi-s surde cântările în primăvară,

Te naşte de albastru, cumva, înspre seară,

Când pribeginde vânturi îmi poartă-n taină, gândul.

Te naşte de albastru, din nou, de se mai poate,

În dimineţi cerate, şi dăruie iubire;

Te naşte de albastru, în vise dintr-o noapte,

Şi lasă-mă să cred din nou în fericire!

Albastra mea speranţă, albastra mea visare,

Te naşte într-o lume tânjindă, şi bolândă,

Flămândă de iubire, sătulă de uitare,

Te naşte de albastru, în dragoste plăpândă!