Vincent van Gogh, faimosul pictor de origine olandeza, s-a nascut la 30 martie 1853, in provincia Brabant, si a fost un adevarat pionier al miscarii expresioniste a secolului douazeci. Tatal sau, Theodorus Van Gogh (1822-1885) era pastor protestant, iar mama se numea Anna Cornelia Carbentus (1819-1907). Exact cu un an inaintea nasterii lui van Gogh, mama sa da nastere unui baietel numit tot Vincent, care moare imediat dupa nastere, motiv pentru care parintii ii construiesc o piatra funerara in curtea casei. Vincent creste astfel in umbra mormantului pe care isi vede inscriptionat numele. La cativa ani dupa nasterea lui van Gogh, mai vin pe lume fratele sau mai mic, Theo, si inca trei surori. Despre educatia din primii ani de viata nu se stiu foarte multe detalii, in afara incurajarilor primite din partea mamei sale pentru a desena si picta.
La varsta de 16 ani, Vincent van Gogh se angajeaza la compania unde unchiul sau era partener, “Goupil and Company”, care se ocupa cu vanzarea operelor de arta, pentru o perioada de sase ani. Serviciul face ca el sa petreaca o marte parte din timp in Haga, capitala politica a Olandei din acea vreme, dupa care se muta in Anglia, unde firma avea o reprezentanta. Din cauza atitudinii nu tocmai prietenoase a artistului, Goupil, patronul firmei, il concediaza in anul 1876. In decursul aceluiasi an, 1976, van Gogh se intoarce in Anglia pentru a se angaja la o mica scoala din Ramsgate si pentru a lucra, o scurta perioada, ca librar in Dordrecht.
In anul 1880, Vincent van Gogh se hotaraste ca menirea lui este aceea de a-si dedica viata si cariera artei, motiv pentru care urmeaza cursurile unei scoli de arte din Bruxelles, unde studiaza principiile de baza ale perspectivei (reprezentarea unor obiecte tridimensionale pe suprafete bidimensionale) si ale anatomiei umane. Incepand din aprilie 1881 si pana in decembrie, acelasi an, van Gogh continua sa picteze si sa studieze, in paralel, cursuri de arta la Academia de Arta din Haga, unde preda varul sau, Anton Mauve. In perioada olandeza (1880–1886), Vincent van Gogh exprima in picturile sale, ingrijorarea pentru conditia umana, personajele centrale ale lucrarilor sale fiind, in general, oameni foarte saraci, mineri, tarani. Printre pictorii sai preferati, la acea vreme, erau Jean François Millet (1814–1875), Rembrandt (1606–1669) si Honoré Daumier (1808–1879). Capodopera sa din perioada respectiva, este tabloul numit “Mancatorii de cartofi”, din 1885, in care este surprinsa o masa in jurul careia iau masa cativa tarani.
La inceputul anului 1886, van Gogh se decide sa se mute la Paris, unde fratele sau era directorul galeriei de arta condusa de Gupil. Theo, fratele sau, este cel care il intretine financiar pe Vincent, pe tot parcursul vietii sale, si cel care il gazduieste in apartamentul sau din Paris. Ajuns aici, pictorul urmeaza cursurile scolii de arta condusa de Fernand Cormon, unde ii intalneste pe Émile Bernard (1868–1941) si Henri de Toulouse-Lautrec (1864–1901), care ii devin si prieteni.Vincent van Gogh, sub evidenta influenta a pictorului Camille Pissarro (1830–1903), schimba tonurile intunecate si mohorate din picturile sale cu unele mult mai luminoase si innoieste si tematica, reprezentand in picturile sale subiecte cu tenta evident impresionista, ca peisajele din Montmartre. Pictorul pastreaza, insa, o anume atmosfera trista in tablourile sale, exemplul cel mai evident fiind “Scena din Montmartre”, pictata in 1886.
In luna februarie a anului 1888 se muta in Arles, o localitate din sudul Frantei. Aici, van Gogh picteaza peste 200 de tablouri, tehnica sa devenind mult mai energica si mai simpla, aplicand straturi dense de culoare, obiectele din scene parand sa radieze lumina de unele singure, fara umbre. In aceasta perioada, Vincent van Gogh se intoarce la arta portretului, iar printre capodoperele sale din aceasta perioada se numara “Plajele din Saintes-Maries” din iunie 1888, “Cafeneaua de noapte” si tabloul reprezentand propriul sau dormitor din Arles. Chiar daca acest rastimp a fost unul prolific din punct de vedere profesional, din punctul de vedere al sanatatii van Gogh sufera de spasme musculare si lipotimii frecvente, iar in urma certei violente pe care a avut-o cu pictorul Paul Gauguin, in toamna anului 1888, isi taie o ureche. In primavara anului 1889, este internat la azilul pentru boli mentale “Saint Rémy de Provence”. In decursul acestei perioade de la Saint-Rémy, arta lui Vincent van Gogh se modifica substantial, culorile pierzandu-si din intensitate, galbenul a devenit aramiu, rosul a virat catre tonuri de maroniu, iar liniile din tablourile sale au devenit coplesitoare, fiind aplicate in tuse groase de culoare.In primavara anului 1890, van Gogh isi viziteaza fratele la Paris. Theo, sfatuit de Pissarro, il convinge pe fratele sau sa se mute la Auvers, in ingrijirea doctorului Paul Gachet, un pictor amator prieten cu Paul Cézanne si Pissarro. Odata ajuns aici, van Gogh schimba din nou cate ceva in tehnica picturala, albastrul devenind unul mult mai misterios, singura lucrare din aceasta perioada fiind “Lan cu ciori”, in care spectatorul insusi devine tinta perspectivei, iar pasarea pare ca zboara catre el. In fatidica zi de 27 iulie, a anului 1890, Vincent van Gogh se impusca si se stinge in 29 iulie 1890, fara sa fie constient de imensul succes de care se va bucura creatia sa.
Autoportret cu urechea bandajată -
 Portretul doctorului Gachet
|
|
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu