VERSURI...

Persoane interesate

duminică, 11 martie 2012

Prima dragoste. - de Florina Cojocaru






Prima dragoste s-a născut într-un alburiu răsărit.

 Eram parte din ceruri, şi pluteam cu mult deasupra pământului.
 Prima dragoste s-a născut sub o umbrelă de nori,
 pe o faleză, ascultând marea.
 Eu căutam în nisip cuvintele altor îndrăgostiţi,
 Tu m-acopereai cu săruturi de apă sărată.
 Prima dragoste s-a născut înainte de a ne vedea.
 O alăptam în inimile noastre cu speranţă şi dor.
 Prima dragoste s-a născut într-un sat de pescari,
 Pe o veche barcă,
 Între năvoade.
 Prima dragoste s-a născut de nori, într-o zi de primăvară,
 Plutind de vânturi,
 Până spre apus.
 Era de pădure fremătândă, poveste.
 Prima dragoste s-a născut în templu de noapte,
 Într-o melodie ce abia atingea clapele unui vechi pian,
 Într-o cameră îngustă, mucegăită,
 În pauza unei cafele demult răcită, 
 În colţul gurii, uşor îngălbenită de tutun.
 Prima dragoste s-a născut de flori chemare, spre vară,
 De verde, între apusuri pârjolind zările, în căutare de albastru.
 Prima dragoste s-a născut de ape chemare,
 curgând de o interminabilă ploaie.
 În munţi s-a născut prima dragoste,
 Şi a murit apoi, pentru prima oară în câmpie,
 Între uscate pământuri,


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu