Leru-i ler,
dragă colindă
şi în cer
şi-a lui oglindă
şi în apa dorului
din casa sufletului.
Prin ninsoare
călătoare
prin iubiri
colindătoare.
Leru-i ler
colindă dragă
pentru ochi
şi-o gură fragă,
pentru-un dor,
pentr-un fior
pentru visul călător
ce-l descânt
din nou să-mi vie,
drept la mine în chilie.
Leru-i ler,
dă-mi , Doamne, ler
şi în suflet şi în cer
şi în vis
şi-n paradis
şi-n cuvântul
ce l-am scris
pe poteca-n care-am nins
şi cu lacrime am plâns.
Leru-i ler,
Mai vin să-ţi cer
al cântărilor mister
ca să-l dau ,
să-l dau în dar
din hotar
în alt hotar
Leru-i ler,
colindă dragă
şi în suflet şi în cer
dorurile le dezleagă
şi le du în lumea largă
Leru-i ler
Şi iarăşi ler.
Leonid IACOB
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu