Dimineață
am deschis ferestrele sufletului meu și am zâmbit :
erai tu, chip de soare, coborând din vis pe treptele unei clipe perene
dăruindu-mi o impresie ninsă de crăciun cu flori de cireș
pășeai peste doruri risipite de adierea unui vis alb, de mătase
strecurându-te în ființa mea asemeni unei lacrimi de gând
ca să mă transformi într-o rază de speranță
asemeni unei minuni , țineai în palme universul pictat de emoții calme
culegând din el lumina blândă a unei tandre iubiri
pentru a mă înveștmânta cu tăcerea și catifeaua ei de rouă
era atât de senin și-ți simțeam sărutul înflorit din flori de argint
atingându-mi visele răsărite la căldura unei binecuvântate iubiri
am deschis ferestrele sufletului meu și am zâmbit:
erai tu, dimineață albă înflorită din bucuria unei impresii de crăciun...
dăruindu-mi o fărâmă de stea născută în paradisul iubirii noastre...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu