Petre Violetta - Din nori să mă aduni...

Primeşte-mă-n nelinişti cu tremurul din gene
Eu ţi-oi ghici în palmă pe unde te mai pierzi
Şi ţi-oi aşterne-n coaste un pat de frunze verzi
Adulmecând odihna din nemaiscrise semne...

Şi-ascultă-mă în taină când nopţile-ţi desfac
Cu mâinile-ţi adun de sub pământ un prunc
Prin vrăji şi incantaţii, blestemele arunc
Nedesluşite lacrimi mai plâng pe catafalc

Ascunde-mă-n adâncuri ce răscolesc furtuni
La rădăcina vieţii în care toamna creşte
Eu, vânt rostogolit de dorul tău , fireşte
Tu,calmul mării-albastre, din nori să mă aduni!