Mi-a înflorit un zâmbet peste noapte
Şi nu ştiam că norii, leagăn sunt
Îi auzeam în flux-reflux departe
De ţărm de mare din stelarul prund.
Prin goluri se năştea ca o baladă
O mângâiere tristă de demult
Din somnul iernii mele de zăpadă
A cărei înviere o ascult.
Şi simt mireasma magică de smirnă
Cu picătura de polen din ploi
Ridică pleoapa ultima petală
Rămăsă lângă ochii trişti şi goi
Visam această albă-ncoronare:
Albastrul cer şi florile din crâng
Înalte porţi se pierd pe rând în zare
Iar eu, doar urma paşilor îţi strâng.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu