se scutură petalele de vis
dintr-o albastră dimineaţă de iubire
ţi-am prins, doar le rever o amintire,
c-o vei purta vreodată, mi-ai promis...
voi fi mereu acolo unde-am fost
în nopţile cu coviltir de stele;
tu, scoate-mă din clipa fără rost
şi-adu-mă-n toamna ploilor rebele,
să-mi spăl nedumerirea că te-ai dus
luându-mi răsăritul dimineţii.
în colb de umbre şoaptele-au apus
încremenind în amorţeala gheţii.
se scutură melancolii păşind tip-til
pe un covor de frunze-nsingurate,
eu mă strecor în visul tău, subtil
şi îmi astâmpăr foamea cu... păcate...
dintr-o albastră dimineaţă de iubire
ţi-am prins, doar le rever o amintire,
c-o vei purta vreodată, mi-ai promis...
voi fi mereu acolo unde-am fost
în nopţile cu coviltir de stele;
tu, scoate-mă din clipa fără rost
şi-adu-mă-n toamna ploilor rebele,
să-mi spăl nedumerirea că te-ai dus
luându-mi răsăritul dimineţii.
în colb de umbre şoaptele-au apus
încremenind în amorţeala gheţii.
se scutură melancolii păşind tip-til
pe un covor de frunze-nsingurate,
eu mă strecor în visul tău, subtil
şi îmi astâmpăr foamea cu... păcate...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu