VERSURI...

Persoane interesate

marți, 11 octombrie 2011

CUVINTE DE IUBIRE





Cuvinte de iubire

Cuvintele-mi sunt
nestemate răspândite
în universul iubirii.
Cu sârg le adun în fiecare zi
să dau strălucire
colierului cu care împodobesc
omul ales de inimă.


Reflecţii

Nicio bucurie nu e întreagă!
Nu sunt aşa cum mă visezi,
nu eşti aici când te doresc
şi totuşi
suntem jumătăţi ale aceluiaşi măr...


Prima iubire

Când ai apărut, n-am reuşit
să te păstrez! Te-ai topit
odată cu iarna...
Ce repede
se-nvârteşte pământul
când iubeşti!



Un vis

Ca să te pot atinge,
m-am preschimbat în nea,
pe trupul tău, să pot ninge
duios, dragostea mea.



Visul ca o săgeată

Nimeni nu-mi poate lua visele!
E prima descoperire
a arcaşului din mine.
Şi totuşi,
o săgeată nu-mi iese la socoteală!



Lumina dragostei

Din iubire mi-ai spus şoapte,
ce m-au înflorit în noapte.
Din al inimii tumult,
curcubee ai făcut.
Ochii de i-aş ridica,
m-ar orbi, dragostea ta!




Sinusoidă

Ne aflam în ‘’peşti’’
Şi ‘’cât ai zice peşte’’
Norocul s-a dus pe fundul apei.
Totul a devenit atât de alunecos
Încât prefer să admir apa,
Vălurind trecutul.



Urna sufletului meu

În vasul acesta rustic
pictat cu vechi motive,
cenuşa patimilor
e înţesată
de mine explozive.
Ai grijă, exploratorule,
iubirea e încă o mină activă!



Dorinţă

Lasă-mă, să te iubesc
De mii de ani, te rog.
Dar tu eşti mereu călător
Şi strigătul meu
S-a pierdut pe cale.
Lasă-mă, să te iubesc!



Regina

În jur, mii de stele ţes drum de mătase.
Iubirea-ntre ele, regină rămase!
Coboară în suflet şi-i toată un zâmbet,
colindă albită de dor, purtată de dulce fior.



Două vieţi

Vieţile noastre,
două pâraie, cu albii bine croite,
revărsându-şi preaplinul
din beţia ploii care-a trecut.
Libere, undeva pe bărăgane,
şuvoaiele se îmbrăţişează.
Pentru câtă vreme însă?!



Dedicaţie

În cumpăna serilor-fântâni
pline ochi de nelinişti
voi legăna pentru tine şoapta dorului
nebun de atâta aşteptare.
Cheamă-mă, şi-ţi voi umple găleţile
cu picături de rouă
în fiecare dimineaţă!




Amintire

De când te-am văzut
sufletul meu
zburdă copilăreşte.
Ochii noştri
ştiu să vorbească mai bine,
gesturile noastre
trădează iubirea cea nouă
şi nimic nu pare că-nţelegem.



Iubirea iernii

Repetai într-una că suntem "nebuni".
În jur, zăpada neobişnuit de albă,
te contrazicea.
În trei zile, focul nostru a topit iarna.
"Suntem nebuni", nebuni, spuneai!
Nu, iubitule, suntem liberi!
 

Autorul articolului: Ioana Voicilă Dobre 



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu