POEZIE...

 

Ion Minulescu Drum crucial
 Pe scara sufletului meu M-am întâlnit cu bunul Dumnezeu - Eu coboram mâhnit din conştiinţa mea, Iar El urca surâzător spre ea!... Şi ne-am oprit la jumătatea scăriiÎncrucişându-ne în clipa-ntâmpinării Săgeţile perechilor de ochi ca de-obicei - Ah! ochii Lui cum seamănă cu ochii mei! Pe scara sufletului meu M-am întâlnit din nou cu Dumnezeu El cobora solemn din conştiinţa mea, Iar Eu urcam surâzător spre ea!..

 

 

Poem şoptit

Aş locui în ochiul tău, o vreme, 

Să văd cum munţii încă nasc izvoare 

Şi-atunci când îl sărută căprioare 

Să simt cum firul ierbii încă geme.

În pumnul tău aş locui, o vreme, 

De tine să mă simt la sân purtată 

Precum o mierlă ce, fiind vânată, 

Zăcea rănită printre crizanteme.

Aş locui în părul tău, o vreme, 

Să-ascult cum vântul şuieră prin crânguri. 

Tu scuturându-ţi tâmplele de gânduri 

Să îmi reciţi în şoaptă mici poeme.

Aş locui sub paşii tăi, o vreme, 

Să-mi poţi reda odihna unui drum, 

Iar norii grei, bolnavi de-atâta fum, 

Să îi aduni cu sârg în ninse gheme.

Şi folosind, de-acum, noi stratageme 

Să-mbraci toţi pomii-n haine de crăiasă. 

Eu, fulg de nea, întors din nou acasă 

Voi zăbovi în palma ta... o vreme.

 de Elena  Victoria  Glodeanu