Ce patimi, Doamne, râu de patimi
Şi-o iarnă ce nu vrea să plece!
Pădure, tu de ce te clatini
Şi-mi laşi în piept o rană rece?
Învolburată dimineaţă
Încă îşi caută norocul,
Iar eu visez făpturi de ceaţă
Când nopţii i-a venit sorocul.
Şi cum te vreau, şi cum ţi-aş cere...
Cu tine eu m-aş pierde-n lume
Şi aş uita de vieţi mizere
Şi de zăpezile nebune.
Şi cum ţi-aş troieni în drum
La porţi de iarnă rătăcită...
Eu doar visez năluci de fum
Căci n-am să-ţi fiu nicicând iubită!
Rătăcitor printre himere-
Eşti doar un vis frumos şi-atât.
Şi cum te vreau, şi cum ţi-aş cere
Să-mi ţii în iarnă de urât!
Florina Cojocaru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu