TRAIESTE CLIPA... !

De câte ori ai realizat că timpul trece mai repede decât te aștepți? 

Și de câte ori ai spus 

„Vai, cum a trecut și anul ăsta...” 

Și te-ai mirat cum zboară anii... 

Și totuși trăim de parcă nu am muri niciodată. De parcă am avea tot timpul din lume. 

Dar timpul zboară pe nesimțite și ne aduce într-o zi în care privim în urmă cu regrete... într-o zi în care nu mai putem schimba nimic, pentru că timpul este ireversibil.

Tu ce ai făcut anul asta? Dar ultimii ani, cum ți i-ai petrecut? 

Ai făcut și altceva în afară să muncești și să te zbați pentru existență? Te-ai distrat? Ai fost fericit? Ai iubit? Ai trăit intens emoții și bucurii? Te-ai plimbat destul? Ai stat destul înconjurat de oameni dragi? 

Ai dăruit? Ai făcut bucurii? Ai făcut ceva bun pentru tine, ca să evoluezi pe plan spiritual? 

Ți-ai îngrijit sănătatea? 

Câte plăceri ți-ai făcut? Și câte ți-ai refuzat? La câte ai renunțat? 

Câte dintre dorințe și vise ai amânat pentru mai târziu, pentru altă dată, pentru cândva? 

Timpul trece... dar noi ne purtăm de parcă am fi nemuritori... 

Ne irosim cu nimicuri. Risipim timp, emoții, iubire, vise. Plângem mai mult decât râdem. Rostim mai multe cuvinte urâte decât cuvinte frumoase, calde. Ne întristăm mai mult decât ne bucurăm. Așteptăm mai mult decât acționăm. Executăm mai mult decât gândim. Judecăm mai mult decât întelegem. Rănim mai mult decât mângâiem. Renunțăm mai mult decât luptăm. Ne certăm mai mult decât ne împăcăm. Ne îndepărtăm mai mult decât ne apropiem. Ne îndoim mai mult decât credem. Urâm mai mult decât iubim. 

Crezând că vom avea suficient timp, amânăm. Amânăm să cerem iertare și să iertăm. Amânăm să facem lucruri care ne bucură sufletele, stabilindu-ne priorități pe cât de absurde, pe atât de neimportante... Amânăm să cunoaștem oameni și să-i iubim. 

Amânăm să trăim cu adevărat în goana noastră nebună prin timp și prin această viață... către unde ?!

(Ciobanu Nela)