Este extraordinar să iubeşti, dar dragostea unei persoane nu- ţi poate umple golul din suflet.Umplerea acestui gol este responsabilitatea ta. Ai nevoie să iubeşti şi să te afirmi pe tine însuţi zi de zi, clipa de clipă. Fără iubire de tine însuţi, indiferent câtă iubire primeşti de la partenerul tău, nu este de ajuns.
A căuta să obţii iubirea de la o altă persoană înseamnă a te comporta precum alcoolicul care caută să obţină fericirea de la o sticlă. Cu cât bea mai mult, cu atât mai puţin satisfăcut se simte – şi cu atât doreşte să bea mai mult.
Toţi suntem dependenţi de starea de a fi îndrăgostit. Dar, după ce am “căzut” de câteva ori şi ne-am
rupt câteva oase emoţionale, e de aşteptat să devenim puţin mai înţelepti.
Ştim că partea cea ma frumoasă, atunci când te îndrăgosteşti, nu va dura. Ştim că mai curând sau mai târziu, va trebui să fim autentici unul cu celălalt. Aceasta este deosebirea între idilă şi parteneriat.
Idila este o încercare de a menţine dependenta. Ea are o viaţă foarte scurtă. Parteneriatul este un dans a doi oameni obişnuiţi, care învaţă să trăiască împreună, zi de zi. Este o şcoală plină de provocări. Adeseori, este mai mult munca decât joacă. Şi, cu siguranţă, necesită mai multă adaptare psihologică decât pot oferi ani întregi de terapie!
Nu absolvim această şcoală într un an sau doi. Ne trebuie mulţi ani. Poate chiar o viaţă întreagă, ca sa-i asimilam întreaga programa.
Paul Ferrini
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu