Poate că mama a îmbrățișat un nor
Și din îmbrățișarea lor fără de vină
M-am născut eu, o lacrimă de dor
Căzută-n lumea rece și străină.
Poate că mama s-a îmbrățișat cu marea
Și din îmbrățișarea lor tăcută,
Precum o stâncă scuturându-și sarea
M-am ridicat cernită și abruptă.
Poate că tată-mi este-un zbor de gând
Răpus de ochiul soarelui pizmaș
Lăsându-mă să vin peste pământ
Cu dorul de-nălțimi cel pătimaș.
Poate că tatăl meu a fost un vers
Venit de pe o stea rătăcitoare
Și s-a întors la el în Univers
Lăsându-i mamei o îmbrățișare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu