sufletul e un copil, atât de fragil, asemeni emoției unui fir de iarbă pe care-l ții în palme și-l săruți,
rugându-te să nu se risipească niciodată sub povara neiubirii
și-l privești, dorind să-l îngrijești și să-i dăruiești mângâierea unei adieri tandre de primăvară și poezia răsăritului de soare
și înălțându-ți privirea spre cer îl primești în adâncul ființei tale
învăluindu-l în visele tale albe și căldura unei nesfârșite dimineți
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu